Clientul Ideal

Clientul ideal

Va rog să vă imaginaţi o persoană care in orice circumstanţe are un aer degajat, care işi asumă cu uşurinţă orice efort, care are  bună dispoziţie, mereu cu o glumă antrenantă pe buze, intotdeauna sigură pe sine, dar niciodată arogantă, săritoare, care are principii ferme, isi exprimă părerea fără echivoc, insă ştie şi când să tacă si când trebuie să inchidă un ochi, o persoană care in situaţii delicate ştie să calmeze spiritele, care se pricepe să-i conducă pe oameni şi să le spună in faţă chiar si lucruri neplăcute in aşa fel incât sa poată fi acceptate, deoarece radiază încredere. Oricărui arhitect i-ar plăcea să întâlnească un asemenea client.

Eu am întâlnit un asemenea client în persoana d-lui Fredi Deac, preşedintele Comunitaţii evreilor din Bistriţa.

În anul 2019 dl. Fredi Deac a avut iniţiativa ridicării  unui monument pentru a reda numele evreilor din Bistriţa, deportaţi în lagărele de la Auschwitz si Birkenau care nu aveau un nume, doar un număr. Urmau să se împlinească 75 de ani de la deportarea evreilor din Bistriţa si localităţile vecine, de către regimul hortyst, in anul 1944. Deşi au fost deportaţi aproape 6000 de evrei, listele conţineau doar 1700 de nume, adica doar numele capului familiei si numărul de persoane din fiecare familie. Ideea d-lui Fredi Deac era aceea a unei cărti deschise care să conţină aceste nume, dar ar fi fost o carte uriaşă. A fost foarte receptiv când i-am propus o alta idee: baza fiind Steaua lui David, de pe laturile căreia se ridică panouri verticale pe care se regăseau numele evreilor deportaţi.

In data de 4 iunie s-a inaugurat monumentul Memorialul Vieţii care comemora martiriul evreilor iar peste exact o săptămână, in 11 iunie, dl. Fredi Deac părăsea brusc această lume ca şi cum şi-ar fi îndeplinit misiunea pe acest pământ.

 

The ideal client

I would like you to imagine a person that no matter the circumstances has a relaxed attitude, one that easily assumes responsibility, one that always finds time for a good joke, always self-assured but never arrogant, a person that knows when to take a step back, a person that in delicate situations knows how to calm spirits, who knows how to lead people, who is honest and  frank even when faced with unpleasant situations, because this person radiates trust. Any architect would like to meet a client like that. I met a client like that in Mr. Fredi Deac. The president of the Jewish community of Bistrita.

 In 2019 Mr. Fredi Deac wanted to erect a monument to commemorate the names of the jews from Bistrita, deported at Auschwitz and Birkenau. They didn't have any names, only numbers.

Almost 75 years passed since the deportation of the jews from Bistrita and the surroundings by the horthyst regime in 1944. Even though almost 6000 people were deported, the lists contained only 1700 names, basically only the name of the head of the family and the numbers of persons per family. Mr Fredi's idea was that of an open book but it's size would be an issue. He was very receptive when I suggested another idea: the base being the Star of David, on the sides there would be vertical panels on which the names of the deported jews would be written.

On the 4th of june the Memorial of Life, commerating the Jewish martyrdom was unveiled. Exactly one week later on the 11th of june, Mr Fredi Deac suddenly left this world like he has fulfilled his mission on Earth .

Arh. Mariana Michiu


clientul ideal?

 

merită poate o zăbovire succintă asupra etimologiei: cliens în latină înseamnă persoană sub protecția juridică al unui patron, în sensul de dependență totală de această patronare.

Observați o ușoară inversare în sensuri? sau este tocmai aici cheia pentru ideal?

 

dacă ne referim la cumpărător sau consumator permanent atunci clientul cîteodată (și doar la scara mică) face parte din animarea zilei cotidiene dar în același timp cu greu devin mai mult decât un actor al consumatorismului de iau-dau-câștig-câștigi.

clientul ideal.

este persoană.

niciodată nu l-ai auzit rostind cuvântul: ”eu”.

căci el nu este comanditar.

nu afirmă.

se întreabă.

caută și lasă fenomenelor curgere liberă.

ascultă.

și te ascultă.

lasă loc.

vine alături.

înțelege pe deplin că actul la care ați pornit împreună are ecouri largi și este o provocare plină de experiment ceea ce înseamnă liber, necunoscut și cu sens. câteodată cu fundături și eșec.

și rămâne alături.

noaptea primești de la el sms-urile entuziasmate cu ocazia vizitelor de șantier.

are umor, în toată seriozitatea situațiilor știind să dilueze momentul în râsete.

nu spune da,da! ci se întreabă cum-cum?

te lasă.

și înțelegeți împreună.

rămâne invizibil și te lasă.

pe scurt parcurs se dizolvă și încetează a mai fi client și devine cel care te încredințează. astfel încât îl simți prieten deși nu mergeți împreună cu bicicleta la mare.

din arhitect te face paler.

și aici ne întoarcem la inversarea de roluri de unde am pornit: ”ideal” devine de abia când se lasă sub protecția patronajului oferit de gândurile și aplecarea pe care le propui.

 

arhitect Macalik Arnold

The ideal client?

It is worth ruminating on the etymology of the Latin word cliens, a person under the legal protection of a patron or master, completely depending on this patronage.

We witness a slight change of the original meaning – or is this the key to ’ideal’?

If we refer to the all-time buyer or consumer, the client sometimes (and on a small scale) becomes part of animating our everydays, but at the same time hardly goes beyond the cycle of consumerism, the routine of give and take, I win, you win.

The ideal client

is a person.

He never utters the word ’I’

as he is not commanding.

He does not make assertions

but asks questions instead.

He is inquisitive and lets processes develep by themselves.

He listens,

and listens to you.

Leaves space.

Comes close.

Completely understands that the process you started together has far-reaching consequences and is a challenge, a meaningful experiment that gives a sense of freedom and a sense of the unknown, surrounded by pitfalls and the possibility of failure.

He stays close and supports you.

Sends late-night messages when enthusiastic about a construction site visit.

 

He has a sense of humour and is able to drown the most serious situation in laughter.

He is not only nodding, but asks questions.

Together you understand things.

He stays invisible and grants you freedom.

He stops being a client in the short run, and becomes the one who entrusts you so that you consider him a friend, even though you do not go on holiday together.

He turns the architect into a craftsman.

And at this point we return to the inversion of roles: he becomes ’ideal’ when accepting the patronage offered by the craftsman’s ideas and solutions.

arhitect Macalik Arnold

© 2019 Batra